Ce te pasioneaza?

Cred ca ti s-a intamplat de multe ori ca oamenii sa te intrebe :

„Care este pasiunea ta? „

„Ai vreun hobby?”

„Ce iti place sa faci in timpul liber?”

Toate aceste intrebari sunt, in mare parte,sinonime. In articolul anterior v-am povestit cate ceva despre o pasiune de a mea din copilarie, si anume,pianul .

Ei bine, cred ca pasiunea este in primul rand, primul lucru care iti vine in minte dimineata, cand te ridici din pat. Este dorinta sau lucrul pe care ai vrea sa il faci in acea zi din rasputeri.

Unii oameni spun ca hobby-urile iti ofera oportunitatea de a pasi putin cate putin in domeniul in care ai dori sa lucrezi toata viata. Altii spun ca sunt lucruri trecatoare, specifice unei anumite perioade a vietii.

Acum cativa ani am decis sa urmez un curs de modeling din oras. Nu pentru ca imi doream o cariera in acest domeniu, ci pentru ca voiam sa dobandesc mai multa intredere in mine. M-a ajutat in acel moment si as vrea acum sa le indrum /sfatuiesc pe toate fetele ce simt ca au o problema pe aceasta parte a increderii in propriile puteri sa urmeze un astfel de curs. Iti dai seama de anumite lucruri ce pana atunci, ti se pareau in mare parte anormale.

Incepusem cursul respectiv si vedeam ca totul progreseaza din ce in ce mai bine. Dupa terminarea cursului ,am dobandit mai multa incredere in mine si m-am gandit sa iau legatura cu diferiti fotografi pentru a-mi face un portofoliu . Am contactat un fotograf ce mi-a facut niste poze superbe. Daca doriti sa va faceti un portofoliu merita sa veniti pentru cateva ora in Oradea la o sedinta foto cu Andreea Iancu. Veti ramane placut surprinsi !

Foto : Andreea Iancu
Foto: Andreea Iancu

Dupa acesta, o prietena de a mea decise sa incepe o mica afacere cu rochii de zi si de seara , pentru a fi inchiriate. Avea nevoie de un model pentru poze asa ca m-a intrebat daca as putea sa o ajut . Am acceptat fara sa mai stau pe ganduri.

LaGrandeRobe este un magazin de rochii de inchiriat in Timisoara. Cred ca nu am vazut niciodata rochii mai unicate, pline de detalii si atat de „de efect”.


Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe

Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe

Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe

Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe

Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe
Foto : Michael CS Photofraphy
Rochie : LaGradeRobe

M-am bucurat extrem de mult de aceasta experienta si imi placea mult ce fac. Pe langa asta,eram mandra de mine si de curajul meu,chiar daca la inceput eram reticenta in ceea priveste aceasta industrie a modei .In cele din urma, m-a ajutat mult

Urmeaza-ti visele si chiar daca esti constiet ca nu vei lucra intr-un anumit domeniu, nu strica niciodata sa incerci ceva diferit. Cine stie? Poate experienta de care vei avea parte te va schimba intr-un om mai bun, poate vei capata mai multa incredere in tine. Nu stii niciodata…

Reclame

Pianul, 10 ani din viata mea

Majoritatea prietenilor mai apropiati sau mai departati de varsta mea m-au tot intrebat de ce nu mai cant la pian, de ce am renuntat, de ce nu am continuat macar asa,cateva minute pe zi.

Ei bine, nu pot spune ca am renuntat, ci ca am dorit demult sa iau o pauza de la tot ce inseamna teorie muzicala, armonie,zeci de pagini de partituri si interpretari diferite, concursuri.

Da, nu nerg. Este frumos. Mereu am spus ca pianul va ramane prietenul meu cel mai vechi care m-a ajutat sa apar in fata unui public, sa imi arat talentul si mai ales, sa cresc.

Am inceput alaturi de el scoala primara, am continual alaturi de el in perioada gimnaziului, dar in liceu am ales sa pasesc singura. Nu voi uita niciodata prima mea ora de pian, in scoala veche a Liceului de Arte din Oradea. Nu voi uita niciodata cum inainte de a ma inscrie la scoala primara, ai mei doreau ca eu sa studiez vioara. M-am opus imediat si am stiut ca pianul este defapt instrumentul care ma reprezinta. Mi-am urmat inima.

Nu voi uita niciodata nici ziua in care mi-a fost adus pianul acasa si categoric nu voi putea uita toata munca, cele 5-6 ore de repetitii zilnice la pian,toate concursurile si mai ales toate emotiile prin care am trecut.

Off…! Cateodata imi e asa de dor si de profesoara mea de pian. Nu voi uita niciodata calmul si dexteritatea orelor ei . Ora de pian nu era un chin(cum este pentru majoritatea copiilor in ziua de azi pentru ca fac pian din dorinta parintilor, nu a lor),era o alinare si o totala deconectare din cotidian.

Si acum poate va intrebati toti: „Si daca ti-a placut atat de mult, de ce nu ai ales sa faci ceva din asta?”

Nu cred ca pot sa va dau un raspuns clar,scurt si concis.In mare, primul impact al detasarii de pian a fost mutarea la un alt liceu deoarece ,cu bune cu rele, stiam in adancul meu ca nu voi putea face mare lucru din pian din punct de vedere profesional. Asa ca am ales sa il pastrez doar in inima. Am parasit Liceul de Arte din Oradea cu lacrimi in ochi, dar stiind ca amintirile si toti acei ani in care am fost ghidata de muzica imi vor ramane pe veci in suflet.

Primul meu articol

Chiar daca circumstantele anului ce urmeaza nu sunt tocmai prielnice pentru a incepe un blog, deci o activitatea noua,iata-ma aici, scriindu-mi primul meu articol.

De mult m-am intrebat „Oare ce este acela un blog?” dar niciodata nu am avut taria si vointa sau timpul necesar pentru a da un search pe google si a incerca sa imi fac unul.

La inceput, nu am vrut ca blogul sa aiba numele meu , ci numele unei mici activitati handmade cu care m-am ocupat in ultimele luni. Despre aceasta activitate o sa va spun in urmatoarele postari.

 Si asa de sfarsit, o mica urare pentru toti cei care isi incep anul voiosi si increzatori ca va fi un an mai bun , dar si pentru cei care cred ca pesimismul ii guverneaza, fi-ti tari si aveti incredere in propriile forte ! Totul va fi asa cum va doriti !